Capitolul 2
1. De aceea, cu atît mai mult, trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.
2. Căci, dacă Cuvîntul vestit* prin îngeri s-a dovedit nezguduit şi dacă orice** abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire,
*Deut. 33:2; Ps. 68:17; Fap. 7:53; Gal. 3:19. **Num. 15:30, 31; Deut. 4:3; Deut. 17:2, 5, 12; Deut. 27:26
3. cum* vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o Mîntuire aşa de mare, care**, după ce a fost vestită întîi de יהושע Yașua haMaşiya, ne-a♦ fost adeverită de cei ce au auzit-o,
*Evr. 10:28, 29; Evr. 12:25. **Mat. 4:17; Mar. 1:14; Evr. 1:2. ♦Luc. 1:2
4. în timp ce יהוה YaHWeH întărea* Mărturia lor cu** semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfînt, împărţite♦ după♦♦ voia Sa!
*Mar. 16:20; Fap. 14:3; Fap. 19:11; Rom. 15:18, 19; 1Cor. 2:4. **Fap. 2:22, 43. ♦1Cor. 12:4, 7, 11. ♦♦Efes. 1:5, 9
5. În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea* viitoare despre care vorbim.
*Evr. 6:5; 2Pet. 3:13
6. Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce* este omul ca să-Ţi aduci aminte de el sau Fiul Omului, ca să-l cercetezi?
*Iov 7:17; Ps. 8:4, etc.; Ps. 144:3
7. L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările mîinilor Tale:
8. toate* le-ai supus sub picioarele lui.”
În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum, încă nu** vedem că toate îi sunt supuse.
*Mat. 28:18; 1Cor. 15:27; Efes. 1:22; Evr. 1:13. **1Cor. 15:25
9. Dar pe Acela* care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decît îngerii”, adică pe יהושע Yașua, Îl vedem „încununat** cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui יהוה YaHWeH, El să guste moartea pentru♦ toţi.
*Filip. 2:7-9. **Fap. 2:33. ♦Ioan 3:16; Ioan 12:32; Rom. 5:18; Rom. 8:32; 2Cor. 5:15; 1Tim. 2:6; 1Ioan 2:2; Apoc. 5:9
10. Se cuvenea, în adevăr*, ca Acela pentru** care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă să desăvîrşească♦, prin suferinţe, pe Căpetenia Mîntuirii♦♦ lor.
*Luc. 24:46. **Rom. 11:36. ♦Fap. 3:15; Fap. 5:31; Evr. 12:2. ♦♦Luc. 13:32; Evr. 5:9
11. Căci Cel* ce sfinţeşte şi cei ce sunt** sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I♦ este ruşine să-i numească „fraţi”
*Evr. 10:10, 14. **Fap. 17:26. ♦Mat. 28:10; Ioan 20:17; Rom. 8:29
12. cînd zice: „Voi vesti* Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cînta lauda** în mijlocul Adunării.”
*Ps. 22:22, 25. **Ps. 18:2; Isa. 12:2
13. Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El.” Şi în alt loc: „Iată-Mă*, Eu şi copiii pe care** Mi i-a dat יהוה YaHWeH!”
*Isa. 8:18. **Ioan 10:29; Ioan 17:6, 9, 11, 12
14. Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sîngelui şi cărnii, tot aşa şi* El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca**, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul,
*Ioan 1:14; Rom. 8:3; Filip. 2:7. **1Cor. 15:54, 55; Col. 2:15; 2Tim. 1:10
15. şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii* erau supuşi robiei toată viaţa lor.
*Luc. 1:74; Rom. 8:15; 2Tim. 1:7
16. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam.
17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene* fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu יהוה YaHWeH, un Mare Preot milos** şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.
*Filip. 2:7. **Evr. 4:15; Evr. 5:1, 2
18. Şi*, prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi.
*Evr. 4:15, 16; Evr. 5:2; Evr. 7:2