Capitolul 19

 

Ucenicii lui Ioan vin la credință

1. Pe cînd era Apolo^* în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întîlnit pe cîţiva ucenici

^*1Cor. 1:12; 1Cor. 3:5, 6

2. şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfînt cînd aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am^* auzit măcar că a fost dat Duh Sfînt.”

^*1Sam. 3:7; Fap. 8:16

3. „Dar în ce botez va-ţi botezat?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „ în^*botezul lui Ioan.”

^*Fap. 18:25

4. Atunci Pavel a zis: „Ioan^* boteza cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în יהושע Yașua.”

^*Mat. 3:11; Ioan 1:15, 27, 30; Fap. 1:5; Fap. 11:16; Fap. 13:24, 25

5. Cînd au auzit ei aceste vorbe, s-au botezat în^* Numele lui יהושע Yașua haMaşiya.

^*Fap. 8:16 [ Script traditionale = Au fost botezati )

6. Cînd^* şi-a pus Pavel mîinile peste ei, Duhul Sfînt S-a coborît peste ei, şi vorbeau^** cu alte limbi şi proroceau.

^*Fap. 6:6; Fap. 8:17. ^**Fap. 2:4; Fap. 10:46

7. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

Pavel învaţă pe norod la Efes

8. În urmă^*, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la^** Împărăţia lui יהוה YaHWeH şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.

^*Fap. 17:2; Fap. 18:4. ^**Fap. 1:3; Fap. 28:23

9. Dar, fiindcă^* unii rămîneau împietriţi şi necredincioşi şi vorbeau de rău^** Calea lui יהוה YaHWeH înaintea norodului, Pavel a plecat de la ei, a despărţit pe ucenici de ei şi a învăţat în fiecare zi pe norod în şcoala unuia numit Tiran.

^*2Tim. 1:15; 2Pet. 2:2; Iuda 1:10. ^**Fap. 9:2; Fap. 22:4; Fap. 24:14; Fap. 19:23

10. Lucrul acesta^* a ţinut doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, iudei şi greci, au auzit Cuvîntul lui  יהוה YaHWeH.                                 

     ^*Fap. 20:31

11. Şi יהוה YaHWeH făcea^* minuni nemaipomenite prin mîinile lui Pavel;

^*Mar. 16:20; Fap. 14:3

12. pînă acolo^* că peste cei bolnavi se puneau basmale sau şorţuri care fuseseră atinse de trupul lui, şi-i lăsau bolile şi ieşeau afară din ei duhurile rele.                                       

     ^*2Împ. 4:29; Fap. 5:15

Exorciştii Iudei

13. Nişte^* exorcişti iudei care umblau din loc în loc au^** încercat să cheme Numele lui יהושע Yașua haMaşiya peste cei ce aveau duhuri rele, zicînd: „Vă jur pe יהושע Yașua, pe care-L propovăduieşte Pavel, să ieşiţi afară!”

^*Mat. 12:27. ^**Mar. 9:38; Luc. 9:49

14. Cei ce făceau lucrul acesta erau şapte feciori ai lui Sceva, un preot iudeu din cei mai de seamă.
15. Duhul cel rău le-a răspuns: „Pe יהושע Yașua Îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu; dar voi cine sunteţi?”
16. Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a biruit pe amîndoi şi i-a schingiuit în aşa fel, că au fugit goi şi răniţi din casa aceea.

17. Lucrul acesta a fost cunoscut de toţi iudeii, de toţi grecii care locuiau în Efes, şi^* i-a apucat frica pe toţi: şi Numele lui יהושע Yașua haMaşiya era proslăvit.

^*Luc. 1:65; Luc. 7:16; Fap. 2:43; Fap. 5:5, 11

18. Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească^* şi să spună ce făcuseră.

^*Mat. 3:6

19. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii şi-au adus cărţile şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.
20. Cu atîta^* putere se răspîndea şi se întărea Cuvîntul lui יהוה YaHWeH.

^*Fap. 6:7; Fap. 12:24

Răscoala argintarului Dimitrie

21. După ce^* s-au petrecut aceste lucruri, Pavel şi-a^** pus de gînd să se ducă la Ierusalim, trecînd prin Macedonia şi Ahaia. „După ce voi merge acolo” îşi zicea el, „trebuie^♦ să văd şi Roma.”

^*Rom. 15:25; Gal. 2:1. ^**Fap. 20:22. ^♦Fap. 18:21; Fap. 23:11; Rom. 15:24-28

22. A trimis în Macedonia pe doi din^* ajutoarele lui, pe Timotei şi Erast^** iar el a mai rămas cîtăva vreme în Asia.

^*Fap. 13:5. ^**Rom. 16:23; 2Tim. 4:20

23. Pe vremea aceea^*, s-a făcut o mare tulburare cu privire la Calea^** lui יהוה YaHWeH.

^*2Cor. 1:8. ^**Fap. 9:2

24. Un argintar, numit Dimitrie, făcea temple de argint de ale Dianei şi aducea lucrătorilor săi nu puţin^* cîştig cu ele.                           

     ^*Fap. 16:16, 19

25. I-a adunat la un loc, împreună cu cei de aceeaşi meserie, şi le-a zis: „Oamenilor, ştiţi că bogăţia noastră atîrnă de meseria aceasta;
26. şi vedeţi şi auziţi că Pavel acesta, nu numai în Efes, dar aproape în toată Asia, a înduplecat şi a abătut mult norod şi zice că zeii făcuţi de mîini sunt doar dumnezei.

^*Ps. 115:4; Isa. 44:10-20; Ier. 10:3

27. Primejdia care vine din acest fapt nu este numai că meseria noastră cade în dispreţ; dar şi că templul marii zeiţe Diana este socotit ca o nimica şi chiar măreţia aceleia care este cinstită în toată Asia şi în toată lumea este nimicită.”
28. Cuvintele acestea i-au umplut de mînie şi au început să strige: „Mare este Diana efesenilor!”

29. Toată cetatea s-a tulburat. Au năvălit cu toţii într-un gînd în teatru şi au luat cu ei pe macedonenii Gaiu^* şi Aristarh^** însoţitori lui Pavel.

^*Rom. 16:23; 1Cor. 1:14. ^**Fap. 20:4; Fap. 27:2; Col. 4:10; Filim. 1:24

30. Pavel voia să vină înaintea norodului, dar nu l-au lăsat ucenicii.

31. Chiar şi unii din mai marii Asiei care-i erau prieteni au trimis la el să-l roage să nu se ducă la teatru.
32. Unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală, şi cei mai mulţi nici nu ştiau pentru ce se adunaseră.

33. Atunci au scos din norod pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru^* a făcut^** semn cu mîna şi voia să se apere înaintea norodului.

^*1Tim. 1:20; 2Tim. 4:14. ^**Fap. 12:17

34. Dar cînd l-au cunoscut că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de aproape două ceasuri: „Mare este Diana efesenilor!”
35. Totuşi logofătul a potolit norodul şi a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Diane şi a chipului ei căzut din cer?
36. Fiindcă nimeni nu poate să tăgăduiască lucrul acesta, trebuie să vă potoliţi şi să nu faceţi nimic cu pornire nechibzuită.
37. Căci aţi adus aici pe oamenii aceştia care nu sunt vinovaţi nici de jefuirea templului, nici de hulă împotriva zeiţei noastre.
38. Deci dacă, în adevăr, Dimitrie şi meşterii lui au să se plîngă împotriva cuiva, sunt zile de judecată şi sunt dregători; să se pîrască unii pe alţii.
39. Dar dacă umblaţi după altceva, se va hotărî într-o adunare legiuită.
40. Noi, de fapt, suntem în primejdie să fim învinuiţi de răscoală pentru cele întîmplate astăzi, căci n-avem niciun temei ca să putem îndreptăţi zarva aceasta.”
41. După aceste cuvinte, a dat drumul adunării.