Capitolul 15
Pilda cu oaia rătăcită.
1. Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau* de יהושע Yașua ca să-L asculte.
*Mat. 9:10
2. Şi fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau: „Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi* mănîncă cu ei.”
*Fap. 11:3; Gal. 2:12
3. Dar El le-a spus pilda aceasta:
4. „Care* om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea** pierdută pînă cînd o găseşte?
*Mat. 18:12. **1Pet. 2:10, 25
5. După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
6. şi, cînd se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.”
7. Tot aşa, vă spun că va fi mai* multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decît pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
*Luc. 5:32
8. Sau care femeie, dacă are zece leia din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă pînă cînd îl găseşte?
aGreacă: drahme
9. După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: „Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.”
10. Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui יהוה YaHWeH pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”
Pilda fiului risipitor
11. El a mai zis: „Un om avea doi fii.
12. Cel mai tînăr din ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea.
13. Nu după multe zile, fiul cel mai tînăr a strîns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea* ducînd o viaţă destrăbălată.
*Mar. 12:44
14. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
16. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mîncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
17. Şi-a venit în fire şi a zis: „Cîţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pîine, iar eu mor de foame aici!
18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
19. şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”
20. Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Cînd era încă* departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
*Fap. 2:39; Efes. 2:13, 17
21. Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului şi* împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”
*Ps. 51:4
22. Dar tatăl a zis robilor săi: „Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
23. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mîncăm şi să ne înveselim;
24. căci* acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.
*Luc. 15:32; Efes. 2:1; Efes. 5:14; Apoc. 3:1
25. Fiul cel mai mare era la ogor. Cînd a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
26. A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.
27. Robul acela i-a răspuns: „Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.”
28. El s-a întărîtat de mînie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.
29. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atîţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat Porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
30. iar cînd a venit acest fiu al tău, care ţi-a mîncat averea cu femeile desfrînate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.”
31. „Fiule”, i-a zis tatăl, „tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.
32. Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că* acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.”
*Luc. 15:24