Capitolul 27

 

Binecuvîntarea lui Esau

1. Isaac îmbătrînise, şi ochii^* îi slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: „Fiule!” „Iată-mă,” i-a răspuns el.

^*Gen. 48:10; 1Sam. 3:2

2. Isaac a zis: „Iată, am îmbătrînit şi nu^* ştiu ziua morţii mele.

^*Prov. 27:1; Iac. 4:14

3. Acum^*, dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la cîmp şi adu-mi vînat.

^*Gen. 25:27, 28

4. Fă-mi o mîncare, cum îmi place mie, şi adu-mi s-o mănînc, ca să te binecuvînteze sufletul^* meu înainte de a muri.”

^*Gen. 27:27; Gen. 48:9, 15; Gen. 49:28; Deut. 33:1

5. Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său, Esau. Şi Esau s-a dus la cîmp, ca să prindă vînatul şi să-l aducă.
6. Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău, Esau:
7. „Adu-mi vînat şi fă-mi o mîncare ca să mănînc; şi te voi binecuvînta înaintea lui יהוה YaHWeH, înainte de moartea mea.”
8. Acum, fiule, ascultă^* sfatul meu şi fă ce îţi poruncesc.

^*Gen. 27:13

9. Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mîncare^* gustoasă cum îi place;

^*Gen. 27:4

10. tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănînce, ca să te binecuvînteze^* înainte de moartea lui.”

^*Gen. 27:4

11. Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu, Esau^*, este păros, iar eu n-am păr deloc.

^*Gen. 25:25

12. Poate că tatăl meu mă va pipăi^* şi voi trece drept mincinos înaintea lui şi, în loc de binecuvîntare, voi face să vină peste mine blestemul^**.”

^*Gen. 27:22. ^**Gen. 9:25; Deut. 27:18

13. Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine^*! Ascultă numai sfatul meu şi du-te de adu-mi-i.”

^*Gen. 43:9; 1Sam. 25:24; 2Sam. 14:9; Mat. 27:25

14. Iacov s-a dus de i-a luat şi i-a adus mamei sale, care a făcut o mîncare^* cum îi plăcea tatălui său.

^*Gen. 27:4, 9

15. În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune^* ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr.

^*Gen. 27:27

16. I-a acoperit cu pielea iezilor mîinile şi gîtul care erau fără păr.
17. Şi a dat în mîna fiului său Iacov mîncarea gustoasă şi pîinea pe care le pregătise.
18. El a venit la tatăl său şi a zis: „Tată!” „Iată-mă” a zis Isaac. „Cine eşti tu, fiule?”
19. Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de mănîncă din vînatul meu, pentru ca să mă binecuvînteze^* sufletul tău!”

^*Gen. 27:4

20. Isaac a zis fiului său: „Cum l-ai şi găsit, fiule?” Şi Iacov a răspuns: „יהוה YaHWeH Eylohim al tău, mi l-a scos înainte.”
21. Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te, dar, să te pipăi^* fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau sau nu.”

^*Gen. 27:12

22. Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mîinile sunt mîinile lui Esau.”
23. Nu l-a cunoscut, pentru că mîinile îi erau păroase,^* ca mîinile fratelui său, Esau; şi l-a binecuvîntat.

^*Gen. 27:16

24. Isaac a zis: „Tu eşti deci fiul meu Esau?” Şi Iacov a răspuns: „Eu sunt.”
25. Isaac a zis: „Adu-mi să mănînc din vînatul fiului meu, ca sufletul meu să te^* binecuvînteze.” Iacov i-a adus, şi el a mîncat; i-a adus şi vin şi a băut.

^*Gen. 27:4

26. Atunci tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te, dar, şi sărută-mă, fiule.”
27. Iacov s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvîntat şi a zis: „Iată, mirosul^* fiului meu este ca mirosul unui cîmp pe care l-a binecuvîntat יהוה YaHWeH.

^*Osea 14:6

28. Să-ţi dea^* יהוה YaHWeH rouă^** din cer
şi grăsimea^♦ pămîntului,
grîu şi vin^♦♦ din belşug!

^*Evr. 11:20. ^**Deut. 33:13, 28; 2Sam. 1:21. ^♦Gen. 45:18. ^♦♦Deut. 33:28

29. Să-ţi fie supuse noroade^*, şi neamuri să se închine înaintea ta!
Să fii stăpînul fraţilor tăi, şi fiii^** mamei tale să se închine înaintea ta!
Blestemat^♦ să fie oricine te va blestema şi binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta.”

^*Gen. 9:25; Gen. 25:23. ^**Gen. 49:8. ^♦Gen. 12:3; Num. 24:9

30. Isaac sfîrşise de binecuvîntat pe Iacov şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, cînd fratele său, Esau, s-a întors de la vînătoare.
31. A făcut şi el o mîncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: „Tată, scoală-te şi mănîncă^* din vînatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvînteze sufletul tău!”

^*Gen. 27:4

32. Tatăl său, Isaac, i-a zis: „Cine eşti tu?” Şi el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.”
33. Isaac s-a înspăimîntat foarte tare şi a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vînat şi mi l-a adus? Eu am mîncat din toate, înainte de a veni tu, şi l-am binecuvîntat. De aceea va rămîne^* binecuvîntat.”

^*Gen. 28:3, 4; Rom. 11:29

34. Cînd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete^* pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: „Binecuvîntă-mă şi pe mine, tată!”

^*Evr. 12:17

35. Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleşug şi ţi-a luat binecuvîntarea.”
36. Esau a zis: „Da, nu degeaba^* i-au pus numele Iacov; căci m-a înşelat de două ori. Mi-a luat^** dreptul de întîi născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuvîntarea!” Şi a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvîntare pentru mine?”

^*Gen. 25:26. ^**Gen. 25:33

37. Isaac a răspuns şi a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpîn^* peste tine şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am înzestrat cu grîu^** şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?”

^*2Sam. 8:14; Gen. 27:29. ^**Gen. 27:28

38. Esau a zis tatălui său: „N-ai decît această singură binecuvîntare, tată? Binecuvîntă-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plîns^*.

^*Evr. 12:17

39. Tatăl său, Isaac, a răspuns şi i-a zis:
„Iată! Locuinţa^* ta va fi lipsită^a de grăsimea pămîntului şi de roua cerului de sus.

^aSau: departe

^*Gen. 27:28; Evr. 11:20

40. Vei trăi din sabia ta şi vei sluji^* fratelui tău; dar, cînd^** te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gîtul tău!”

^*Gen. 35:23; 2Sam. 8:14; Obad. 1:18-20. ^**2Împ. 8:20

Esau urăşte pe Iacov

41. Esau a prins ură^* pe Iacov, din pricina binecuvîntării cu care-l binecuvîntase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele^** de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am^♦ să ucid pe fratele meu, Iacov.”

^*Gen. 37:4, 8. ^**Gen. 50:3, 4, 10. ^♦Obad. 1:10

42. Şi au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tînăr, şi i-a zis: „Iată, fratele tău, Esau, vrea să se răzbune^* pe tine omorîndu-te.

^*Ps. 64:5

43. Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban în^* Haran;

^*Gen. 11:31

44. şi rămîi la el cîtăva vreme, pînă se va potoli mînia fratelui tău,
45. pînă va trece de la tine urgia fratelui tău şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amîndoi într-o zi?”
46. Rebeca a zis lui Isaac: „M-am^* scîrbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov^** va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?”

^*Gen. 26:35; Gen. 28:8. ^**Gen. 24:3