Capitolul 37
Iosif vîndut de fraţii săi
1. Iacov a locuit în ţara Canaan, unde* locuise ca străin tatăl său.
*Gen. 17:8; Gen. 23:4; Gen. 28:4; Gen. 36:7; Evr. 11:9
2. Iată istoria lui Iacov:
Iosif, la vîrsta de şaptesprezece ani, păştea oile cu fraţii lui; băiatul acesta era cu fiii Bilhei şi cu fiii Zilpei, nevestele tatălui său. Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele*.
*1Sam. 2:22, 23, 24
3. Israel iubea pe Iosif mai mult decît pe toţi ceilalţi fii ai săi, pentru că îl născuse* la bătrîneţe; şi i-a făcut o haină pestriţăa.
aSau: O haină lungă cu mîneci
*Gen. 44:20
4. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decît pe ei toţi şi au început să-l* urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenească.
*Gen. 27:41; Gen. 49:23
5. Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urît şi mai mult.
6. El le-a zis: „Ia ascultaţi ce vis am visat!
7. Noi* eram la legatul snopilor în mijlocul cîmpului; şi iată că snopul meu s-a ridicat şi a stat în picioare; iar snopii voştri l-au înconjurat şi s-au aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui.”
*Gen. 42:6, 9; Gen. 43:26; Gen. 44:14
8. Fraţii lui i-au zis: „Doar n-ai să împărăţeşti tu peste noi? Doar n-ai să ne cîrmuieşti tu pe noi?” Şi l-au urît şi mai mult, din pricina viselor lui şi din pricina cuvintelor lui.
9. Iosif a mai visat un alt vis şi l-a istorisit fraţilor săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele*, luna şi unsprezece stele se aruncau cu faţa la pămînt înaintea mea.”
*Gen. 46:29
10. L-a istorisit tatălui său şi fraţilor săi. Tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni eu, mama ta şi fraţii* tăi să ne aruncăm cu faţa la pămînt înaintea ta?”
*Gen. 27:29
11. Fraţii* săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl** său a ţinut minte lucrurile acestea.
*Fap. 7:9. **Dan. 7:28; Luc. 2:19, 51
12. Fraţii lui Iosif se duseseră la Sihem, ca să pască oile tatălui lor.
13. Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei.” „Iată-mă, sunt gata”, a răspuns el.
14. Israel i-a zis: „Du-te, rogu-te, şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi şi dacă oile sunt bine; şi adu-mi veşti.” L-a trimis astfel din valea Hebronului* şi Iosif a ajuns la Sihem.
*Gen. 35:27
15. Pe cînd rătăcea pe cîmp, l-a întîlnit un om. Omul acela l-a întrebat: „Ce cauţi?”
16. „Caut pe fraţii mei”, a răspuns Iosif; „spune-mi*, te rog, unde pasc ei oile?”
*Cînt. 1:7
17. Şi omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit spunînd: „Haidem la Dotan*.” Iosif s-a dus după fraţii săi şi i-a găsit la Dotan.
*2Împ. 6:13
18. Ei l-au zărit de departe şi, pînă să se apropie de ei, s-au sfătuit* să-l omoare.
*1Sam. 19:1; Ps. 31:13; Ps. 37:12, 32; Ps. 94:21; Mat. 27:1; Mat. 27:1; Mar. 14:1; Ioan 11:53; Fap. 23:12
19. Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!
20. Veniţi acum să-l* omorîm şi să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mîncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visele lui.”
*Prov. 1:11, 16; Prov. 6:17; Prov. 27:4
21. Ruben* a auzit lucrul acesta şi l-a scos din mîinile lor. El a zis: „Să nu-i luăm viaţa!”
*Gen. 42:22
22. Ruben le-a zis: „Să nu vărsaţi sînge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustiu şi nu puneţi mîna pe el.” Căci avea de gînd să-l scape din mîinile lor şi să-l aducă înapoi la tatăl său.
23. Cînd a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.
24. L-au luat şi l-au aruncat în groapă. Groapa aceasta era goală: nu era apă în ea.
25. Apoi* au şezut să mănînce. Ridicîndu-şi ochii, au văzut o ceată** de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămîie, cu leac alinător♦ şi smirnă, pe care le duceau în Egipt.
*Prov. 30:20; Amos 6:6. **Gen. 37:28, 36. ♦Ier. 8:22
26. Atunci Iuda a zis fraţilor săi: „Ce vom cîştiga să ucidem pe fratele nostru şi să-i ascundem* sîngele?
*Gen. 4:10; Gen. 37:20; Iov 16:18
27. Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mîna* pe el, căci este fratele** nostru, carne♦ din carnea noastră.” Şi fraţii lui l-au ascultat.
*1Sam. 18:17. **Gen. 42:21. ♦Gen. 29:14
28. La trecerea negustorilor madianiţi*, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vîndut**, cu douăzeci♦ de sicli de argint, ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.
*Jud. 6:3. **Gen. 45:4, 5; Ps. 105:17; Fap. 7:9. ♦Mat. 27:9
Jalea lui Iacov
29. Ruben s-a întors la groapă; şi iată că Iosif nu mai era în groapă. El şi-a rupt* hainele,
*Iov 1:20
30. s-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este*! Ce mă voi face eu?”
*Gen. 42:13, 36; Ier. 31:15
31. Ei au luat atunci haina* lui Iosif; şi înjunghiind un ţap, i-au înmuiat haina în sînge.
*Gen. 37:23
32. Au trimis tatălui lor haina cea pestriţă, punînd să-i spună: „Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu.”
33. Iacov a cunoscut-o şi a zis: „Este haina fiului meu! O fiară* sălbatică l-a mîncat! Da, Iosif a fost făcut bucăţi!”
*Gen. 37:20; Gen. 44:28
34. Şi şi-a rupt* hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi a jelit multă vreme pe fiul său.
*Gen. 37:29; 2Sam. 3:31
35. Toţi fiii şi toate fiicele lui au venit* ca să-l mîngîie; dar el nu voia să primească nicio mîngîiere, ci zicea: „Plîngînd** mă voi coborî la fiul meu în Locuinţa morţilor.” Şi plîngea astfel pe fiul său.
*2Sam. 12:17. **Gen. 42:38; Gen. 44:29, 31
36. Madianiţii* l-au vîndut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui faraon, şi anume căpetenia străjerilor.
*Gen. 39:1